Mânăstirea Tismana

Catre Manastirea Tismana duc drumuri desfatatoare, de neuitat. Unul din aceste drumuri porneste din Drobeta Turnu-Severin, prin poarta Motrului.Un drum judetean face legatura cu localitatea Apa Neagra aflata la o distanta de 29 de kilometri, de unde se urmeaza ramificatia spre dreapta, pana in zona Tismanei. Celalalt drum porneste din Craiova spre Targu-Jiu si in continuare pe DN 67. La kilometrul 82 se face ramificatia spre Tismana si Baia de Arama.

 Din cetatea de pe malul Danubiului, pe DN 67 se ajunge la noua asezare miniera Motru.

Manastirea Tismana, situata la 30 de kilometri vest de orasul Targu Jiu si la 5 kilometri N de comuna Tismana, acest asezamant monahal este printre cele mai vechi din tara Romaneasca, avand un rol primordial in mentinerea credintei ortodoxe de-a lungul veacurilor. Toponimul cuvantului Tismana vine de la "loc fortificat de ziduri". Insa, numele poate fi luat si de la arborele "tuia" care impadurea pe vremuri aceste locuri.

Manastirea Tismana este "cea mai veche si mai mareata dintre manastirile de peste Olt" (cum a numit-o Grigore Alexandrescu), "maret cuib al Basarabilor" (cum a socotit-o George Cosbuc), "o lume de inchipuiri, de basme" (cum a deslusit-o Alexandru Vlahuta), “fara seaman nici in aceasta tara, nici in alta, prin frumusetea locului si a asezarii, prin multimea apelor sale si intarirea naturala pe care o are, ajutata si de ocrotirea zidurilor sale inconjuratoare" (cum a descris-o celebrul calator Paul de Alep - arhidiaconul si insotitorul Patriarhului Macarie al Antiohiei in calatoria din 1657).

In stanca din sudul bisericii se afla si pestera Sfantului Cuvios Nicodim (26 dec. 1406), care a dus viata de schimnic. Acesta a intemeiat manastirea in secolul al XIV-lea cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi, Radu I (1374-1385) al fiilor sai, Dan I (1385-1386) si Mircea cel Batran (1386-1418), fiind ridicata pe locul unui schit din lemn.

 

Manastirea Tismana - istoricul complexului monahal

 

Istoria celei mai vechi manastiri din Tara Romaneasca - Tismana - ca si viata ctitorului ei Sfantul Cuvios Nicodim, au intrat de mult in legenda. La faima de care s-a bucurat neintrerupt manastirea a contribuit in mare parte si farmecul asezarii sale.

Ca institutie religioasa, Tismana s-a bucurat inca de la inceput de o situatie aparte. Ea reprezenta o samovlastie, adica o comunitate monahala de sine statatoare, nesupusa nici mitropolitului Ungrovlahiei, nici celui de Severin, fiind condusa numai de propriul ei sobor, randuiala pe care cuviosul Nicodim a adus-o de la Muntele Athos: "dupa moartea lui chir Nicodim sa nu fie volnic a pune in locul acela staret nici domnul, nici arhiereul, nici alt careva; ci cum va zice chir Nicodim si cum va aseza, asa sa tina calugarii care sunt acolo si ei singuri sa-si puna staret".